Related reading:
The Causes for the proximous and rapid Decay of the Unipolar World
Why the Existence of a Homonym causes Usurpation from the USA
Why
I have parted from Western Europe after establishing for three Decades ******************************************************************************* Rezumat După emigrarea mea, Dan TEODOSIU, a fratelui
meu, Nicolae (Nikolaus) Adrian TEODOSIU, a tatălui meu, Cristian Victor
TEODOSIU si a mamei mele, Ana TEODOSIU născuta LUPAȘ, din Romania
in Germania in anul 1984 si pana la reîntoarcerea noastră din Fanta in
Romania trei decade mai târziu in 2015/6, in special fratele meu si cu mine
am fost confruntați in mod crescător cu discriminare, persecuție
si in final sechestrare pe teritoriul Germaniei si Franței. Teza textului de mai jos
poate fi rezumata prin faptul ca, fiind elemente de valoare deja la emigrarea
in Occident, membrii familiei mele au fost supuși in mod ilegal de
interese occidentale antagonice care rămân a fi determinate la
observație/spionaj si control/profilare, anume in forme inițial
subtile si mascate si in final autoritare si coercitive care, nefiind
contracarate corespunzător din punct de vedere legal, au cauzat inițial efecte
restrictive indirecte asupra psihicului si cu timpul efecte cumulate din ce
in ce mai alterante de natura direct somatica, care au consumat treptat
capitalul inițial considerabil de încredere in corectitudinea sistemului
occidental cu care eu am emigrat, transformându-l in final intr-o opoziție principiala deschisa bazata pe
însăși necesitatea de prezervare a propriei identități in
raport cu mediul occidental. Motivul numeroaselor
tentative de observație si control din partea sistemului pare prin
urmare sa fi fost acela ca in tot decursul perioadei de emigrație am ținut
sa rămânem romani neasimilați de Occident in ciuda efectelor negative pe care le detaliez mai jos, si care
au fost surmontate in final astfel încât actualmente dispun de cunoștințe
specifice si aparte pe care am început sa le fac disponibile pe situl meu
internet www.teodosiu.net
situat in Romania, pentru care rog a se face publicitate in interes general,
fiind interesat de a colecta reacțiile pe adresa mea de email Link-urile de la
începutul paginii conțin motive corelate de ordin general, respectiv
particular, pentru experiențele negative detaliate mai jos, care descriu
uzurparea sistemica practicata de lumea unipolara, respectiv uzurparea
personala practicata de omonimi. ******************************************************************************* Abstract After mostly
self-studying Mathematics and Computer Science in Germany between 1984 and
1994 laying the accent on the computational aspects (Applied Mathematics and
Algorithmics), finishing a Master in Computer Science as well as a Master in
Mathematics with highest marks and distinctions, I moved to France in order
to work on a PhD thesis and thus complete my education in formal aspects
(Logic and Semantics) of the studies mentioned above, as applied to the most
modern trends in parallel and distributed systems. During the
almost two decades starting with September 1994 that I have lived in France I
have been working with a long interruption of 10 years on the PhD thesis in
Theoretical Computer Science. The French direction and professional
integration of the thesis proved to be a lengthy battle with my supervisor
and the education and research environment where I activated, during which I
was increasingly confronted with the most unethical, unstraight,
dishonest and even hostile strategies applied to doctoral students in France
such that the recognition of their endeavour for
French degrees and titles is delayed or even denied. To my above
demotivating professional experience in France which extended until October
2001, added up over time a series of medical problems that French doctors intentionately downplayed, by lacking to prescribe
necessary rapid and unintrusive medical inquiries when these were necessary,
or, oppositely, intentionately exaggerated, by
enforcing tedious and intruding medical inquiries when these were clearly unnecessary.
Both were in fact opposite failures to attend to the actual condition of my
person as a patient on the part of these either incompetent or unethical
doctors. All of the above led
myself gradually into a state of independent preoccupation with private and
scientific matters of own interest and profit, implicit isolation from the
French society and retirement inside my family, starting with 2002. After
taking online the side of the pacifistic democrats in Western Europe which
were opposing the hawkish neoconservators leading
the USA during the tensioned discussions at the UNO Security Council in 2002
and the illegal war in Irak in 2003, I was visited
in France by female ex-colegues from Romania in
2003, with whom I had several discussions which awoke my interest in
involving into very profitable real-estate investments on capital and credit
in Romania in 2004, and convinced my parents to act rapidly to the same
purpose. In the following
period, during my visits to Romania, passing through Germany in 2006, I was
several times confronted with excessive violence of the police representing
the German State Authority in München and Stuttgart, being arrested and
accused on pretended aggression against police officers while exercising
their duty, accusations which the German Justice found me guilty of and
sentenced in September 2009. While the
investments of 2004 proved already in 2006 to be very profitable, the further
investments of my parents in 2007 lead them into over-crediting and
over-engagement after the real-estate bubble exploded in 2008, causing very
much financial stress, procedural opposition and even psychological conflict
with my family which was not comprehending my critical warnings concerning
the negative effects of their psycho-financial over-involvement. This finally lead my parents to appeal to medicals representing the
French State Authority to use coercion by force instead of reasoning by
arguments against me with the purpose of forced retention of my person on
French soil starting with December 2009 on pretended social inadaption because I lacked an intimate relationship. During this
period of internal opposition to the French state authorities, just for the
sake of not abandoning the conceptual scientific work that I had previously performed,
I decided to finalize the French doctoral thesis in 2010, and to demand the
French citizenship, in order to counter the
over-authoritarian treatment on the part of the French State. Despite
adopting the French citizenship within 6 months in November 2011, finishing
the doctoral thesis (PhD equivalent) in Computer Science within 2 years in
March 2012 Chevaleret/Paris with highest honours, and vainly applying for all positions in
Computer Science accessible to me for 1 year in 2012-2013, I could not obtain
a satisfying position within the French society. After four years
of forced retention on the French territory, I, therefore, decided to leave by all means available to me, and to give up the French
citizenship as soon as possible, citizenship that I had acquired under the
procedural blackmail and authoritarian pressure perpetrated by the French
authorities. I
spent the year 2014 in Germany, participating in scientific and technological
events that suited my Research & Development interests, vainly trying to
find a position in public or private Research & Development mainly in the
UK and US, while in the meantime being at several
occasions at the same time robbed by burglars and mistreated by private and
public police on completely invented grounds. Meanwhile
having readopted the Romanian citizenship, while all the time being of
Romanian nationality and subliming in my view and practice the Orthodox
faith, I increasingly felt that the incompatibility and ununifiability
with the French & German citizenships and the Catholic & Protestant
faith became ever more evident and heavily charged upon my person and my
family (my brother and my parents). I
finally decided to contact my family and arrange my departure for Romania
where I was born and had lived my first 20 years, where I resettled in 2015,
in a central apartment that I had acquired in 2004. To clear-up the
misunderstandings about the incidents in Germany I demanded of the German
state authority in 2016 a certificate of conduct, that is supposed to contain
all registered misbehaviours that are still recorded of the person in
question, only to find out that mine was in fact completely and absolutely
empty, thus in my view exposing the repressive nature and the legal mockery
that the German Law and Order has become during the last decade, much
resembling the similar evolution that was reported from the USA ever since
year 2K. As a consequence
of the above I gave up at the beginning of 2016 my German Citizenship (which
I had acquired in 1993), and returned the German
passport (that I had been given immediately after my emigration from
Socialist Romania to Federal Germany in 1984 because of being considered of
German origin in the sense of the German Constitution) back to its issuers,
the German state authorities. In 2017, after moving my private and
professional interests from France to Romania, I decided to repudiate also my French citizenship, which had fulfilled
its purpose and had become useless, thereby freeing myself of the allegiance
duty toward France that is supposed to go along with the citizenship. I retained from
the above experience a bad taste with respect to Western-European education,
research & development, particularly because these had been the prime
reason for my emigration to Western Europe in the first place, that gradually
extended to the entire Western-European society my view of mutual conflict
with my own attitudes and principles. In my opinion, especially the French
Doctors and the German Police fail to be educated according to ethic and
deontological rectitude, the very ultimate purpose of any educational
curriculum. The under-informed and over-authoritative attitude even of higher
state-representatives led myself to the opinion that
Western-European elites over-appreciate their knowledge and abilities, going
as far as to postulate dogmatic opinions that are only valid there were they
are uttered, that is, mostly in Western Europe. *** In the following
I briefly sketch a parallel description in English and Romanian of the main
events that took place after my adoption of the German citizenship in 1993,
during the elaboration of my German Master theses in Mathematics and Computer
Science and my French PhD thesis in Theoretical Computer Science, including a
description of the excessive violence of the German State toward my person in
2006, events that entailed numerous conflicts with the German state authority
until 2014, and the forced retention by the French State of my person from
2009 until 2014, which led to a conflicting relation to the French state
authority that constrained me to adopt the French citizenship in 2011,
followed by my departure from France in 2014, and Germany in 2015, my
establishment in Romania, and finally the repudiation of the German
citizenship in 2016, and the French citizenship in 2017. ******************************************************************************* Tratamentul psihiatric forțat asupra fratelui meu in Germania si
Franța in anii 1986-2016 Încep prin a descrie cu amânunte
modul in care fratele meu care fusese in Romania nu numai un elev de școala
si liceu, si un student eminent, ci si o persoana excepțional de culta
pentru vârsta sa, a fost ignorat, deviat, destabilizat, atacat si sabotat
fizic si psihic, de mediul german si francez in care a emigrat timp de peste
trei decade, astfel încât după numai un an si jumătate a început de
la emigrație sa fie afectat de probleme psihice din ce in ce mai grave,
utilizate de mediul german si francez ca pretext pentru a-l interna si ai aplica
un tratament forțat cu scopul de a-l sechestra pe teritoriul francez si
german împotriva voinței sale si a-l împiedica sa se reîntoarcă in
BUCURESTI/Romania, in spațiul sau genetic si educațional de
origine, adică printre intelectualii romani. La emigrarea familiei (eu, fratele meu si
părinții mei) in Germania in aprilie 1984 am zburat cu avionul
peste Berlin la München si ne-am prezentat la Registrierungslager
(lagăr oficial de înregistrare) ca etnici germani fără
cetățenie pentru o săptămâna, de unde ne-am deplasat la
Stuttgart in căminul institutului Max Planck unde tatăl meu fusese
angajat, si unde am locuit circa doua săptămâni, timp in care eu am
vizitat cursuri de matematica la universitate si am constatat nivelul conceptual
si ritmul scăzut al prelegerilor. De acolo ne-am mutat intr-un apartament mic de bloc in Botnang/Stuttgart
unde părinții mei au locuit pana in vara 1985, si de unde
tatăl meu sub influenta mediului german ne-a sfătuit sa ne mutam,
fratele meu si cu mine, intr-un cămin social
de sudeți in centrul orașului, ca sa avem contact cu persoane de
sex opus cum de asemenea ne-a sfătuit sa cerem burse sociale care se
acorda studenților care provin din medii defavorizate, in loc de burse
private care se acorda pe merit, ceea-ce cel puțin mie mi-ar fi fost
accesibil. Camerele la căminul de pe Rosenbergstrasse 66-68 unde am obținut spațiu
locativ erau de 8 metri pătrați, bucătăria era comuna pe
palier ca si toaletele, si ultra-majoritatea studenților cazați,
printre care un număr suprareprezentat de emigranți in special
turci, aveau un nivel de educație si studii in general scăzut, spre
deosebire de casele si blocurile de pe vizavi care erau deținute in
proprietate privata si locuite de persoane cu pretenții materiale de
clasa germana mijlocie, si de unde suspectez ca fratele meu a fost spionat,
după cum a afirmat din ce in ce mai insistent, cu un microfon direcțional
deoarece ani de zile mai târziu, in 1997, in Franța am avut ocazia sa
constat ca mama mea descoperise in mod incidental ca o persoana tânăra
si jerpelita spiona in mod hectic dintr-o locuința aflata pe vizavi cu o
antena parabolica era legata de un calculator personal vizibil in apartament
sau si orientata orizontal pe sufrageria apartamentului nostru, in care pe
peretele vizibil erau doua uși batante de sticla in spatele cărora
se afla un PC Windows NT precum si doua uși glisante de sticla in
spatele cărora se afla un televizor catodic color SECAM THOMPSON,
bănuiala care nu am putut sa o verific dar care era întărita de
faptul ca afirmații similare de observație si chiar spionaj din
locuința de pe vizavi fuseseră făcute de fratele meu deja in
Germania. In apartamentul din Botnang
fratele meu locuia intr-o extensie de aproximativ 6
metri pătrați deschisa spre sufragerie, iar eu locuiam intr-o camera de aproximativ 8 metri pătrați.
Imediat după intrarea in locuința părinții au achiziționat
pentru mine un radio-casetofon AIWA cu boxe incluse, si un televizor catodic
PAL PHILLIPS, despre care pot afirma ca exercita o atracție deosebit de
debila, conținutul programelor fiind debil iar reclamele fiind
repetitive si adicționale deoarece aveau
unicul scop de a exercita o hipnoza prin aranjamentele secvențelor de
imagine si sunet din care erau compuse. A posteriori acest televizor, care avea
sa aibă o istorie îndelungata si ulterior suspecta, mi-a ridicat mari
semne de întrebare deoarece ani de zile mai târziu, in 2005, in Franța
am descoperit in ecranul catodic CRT pe care îl dețineam eu la 75017
PARIS, Rue de Tocqueville
140, precum si in ecranul catodic CRT pe care îl deținea fratele meu in
locuința din 60500 CHANTILLY, Avenue du Marechal Joffre 15, cate unu
sau doi cilindri negri si plați de aproximativ 1 centimetru diametru din
material dur pe o bucata de piele maron-orange tăiata neregulat si lipiți
cu silicon alb in interiorul ecranelor pe tuburile catodice, montaje evident
artizanale pe care nici-unul din membrii familiei nu il
executase sau comandase si care fuseseră evident adiționate
montajului executat industrial in fabrica asiatica din care proveneau si
anume in mod evident cu un scop manipulatoriu si
ilegal. In ciuda interesului deosebit si cunoștințelor
extensive de fizica teoretica in cazul fratelui meu si a celor de matematica
in cazul meu, tatăl nostru ne-a pus in vedere sa studiem informatica in
Stuttgart, fără sa ia in serios avertismentele mele relativ la
nivelul teoretic slab al facultății de informatica din Stuttgart
după ce urmasem numai doua săptămâni de curs, opinie
confirmata ulterior si de profesorii si cercetătorii de fizica pe care
îi cunoștea din propriul mediu profesional din Stuttgart. Nivelul
teoretic al facultății de Informatica fiind deosebit de
nesatisfăcător, fratele meu s-a reorientat rapid deja din vara 1984
spre câștiguri materiale si a început sa lucreze la Stuttgart ca
programator pentru doua luni ceea-ce ne-a permis sa ne amenajam camerele de
cămin, in timp ce eu mi-am am trecut bacalaureatul German, etapa
necesara pentru admiterea la facultate pe care o obținusem deja sub
aceasta condiție. In timp ce eu m-am orientat din ce in ce mai mult
către cursurile de matematica si am intrat in contact cu facultatea de
matematica pe care după aceea am absolvit-o in paralel cu cea de
informatica, fratele meu a fost rapid deviat către putinele obiectivele
culturale ale orașului Stuttgart precum si către localurile germane
unde însa, spre deosebire de Romania, nu putea
discuta decât cu persoane de educație foarte oarecare ca sa nu spun simplisimă, ceea-ce din punct de vedere intelectual
era o irosire de timp si energie. După mutarea părinților in Franța
in vara 1985, radio-casetofonul AIWA pe care ascultam in general muzica
clasica a fost cazat in camera mea de cămin in timp ce televizorul
catodic PAL PHILLIPS a fost din păcate cazat in camera de cămin a
fratelui meu. După cum am aflat mai târziu, scurt timp după aceea
fratele meu a fost vizitat in camera de cămin de o nemțoaica pe
nume Sabine SIEMENS, provenita dintr-un mediu social mediu si împrietenita cu
turci din cămin, care căuta relații intime in acel context si care
i-a făcut implicit avansuri fratelui meu pentru a refuza însa imediat orice contact, mai mult sau mai puțin
ca auto-confirmare prin provocare. Acest refuz a afectat in mod nejustificat
personalitatea fratelui meu, care a subiectivizat cauzele discordantei de
interese tentând sa se auto-lezeze nu numai psihic ci chiar fizic, ceea-ce nu
i-a reușit după cum era de așteptat. Câteva
săptămâni după aceea, aceeași persoana a intrat tot cu
insistente in relație intima cu mine pentru o buna perioada de timp, eu
neavând decât mult mai târziu imaginea clara a efectului destabilizator pe
care scurta relație cu aceasta persoana o cauzase asupra fratelui meu.
In săptămânile care au urmat am avut mai puțin timp sa discut
cu fratele meu care a început sa aibă impresii din ce in ce mai acute ca
este rejectat de mediul înconjurător, ceea-ce chiar era adevărat
si, ca extrapolare indusa psihic, ca cei din jur fac aluzii negative in
prezenta sa, izolare si ostilitate exercitata de mediul german amplificata de
condițiile sociale reduse in care era plasat in Germania spre deosebire
de cele elitiste din care plecase din Romania, condiție care in
realitate echivala cu o cădere sociala si intelectuala, pe care fiind
mai in vârsta decât mine cu trei ani, si fiind spre deosebire de mine deflectat de la bun început de la interesele sale, a
resimțit-o mult mai acut. Situația fratelui meu in Stuttgart s-a
agravat foarte rapid in termen de câteva luni de zile pana când de
crăciunul 1985 am reușit sa-l determin sa mă acompanieze
împreuna cu doi turci pe care ii cunoșteam din cămin intr-un bus care le aparținea pana la in Franța
unde locuiau părinții mei, voiaj dificil in timpul căruia
fratele meu a început sa audă voci. La sosirea noastră in
GRENOBLE/Franța la locuința de bloc a părinților, aceștia
au fost luați complet prin surprindere de starea in care se afla fratele
meu, si au încercat sa îl calmeze, ceea-ce nu a reușit, fratele meu
auzind voci din ce in ce mai clar care după spusele sale aparțineau
unor gradați ai armatei SUA care erau pe punctul sa decoleze cu un
elicopter. Țin sa menționez ca, spre deosebire de mine, fratele meu
intrase in conversație in anii precedenți cu soldați americani
staționați in Stuttgart (in așa-numite barracks)
, conversații de socializare pe care le purta in mod regulat in cafenele
in decursul cărora expunea punctul sau pozitiv de vedere asupra acțiunii
SUA si a Europei de Vest in Europa de Est in anii aceia. Câteva zile mai
târziu tatăl meu l-a condus pe fratele meu la spitalul de psihiatrie din
unde acesta a avut o discuție cu Dr. Maitre, seful secției, care a încercat sa-l convingă ca
percepția sa a realității este denaturata, si ca vocile si
scenele pe care le percepe nu corespund realității, ceea-ce fratele
meu nu a acceptat, motiv pentru care i s-a prescris un tratament cu
neuroleptice de tip SEMAP, pe care a trebuit sa-l ia la insistentele si
presiunile medicilor si familiei următorii ani. După sărbătorile de
crăciun si anul nou si reîntoarcerea mea la Stuttgart fratele meu s-a
decis după puțin timp sa revină si el la Stuttgart, unde din
nou starea sa s-a agravat. In contra părerii mele mai informate de a-l
prezenta doar unui psiholog cu care sa discute opiniile si senzațiile
sale așa cum învățasem eu ca este cazul in Romania unde absolvisem
doua săptămâni in spitalul de psihiatrie pentru a putea fi scutit
de serviciul militar, părinții mei care la apelul meu au
călătorit in graba din Franța in Germania pentru a îl asista
si ei, l-au obligat pe fratele meu împreuna cu cunoscuții turci care
deveniseră ostili la adresa fratelui meu sa părăsească
camera de cămin si ii acompanieze împreuna cu mine pana la Bürgerhospital din Stuttgart, unde eu am rămas in
exteriorul clădirii si tatăl meu a convenit in interior cu medicii
psihiatrii sa-l oblige pe fratele meu sa intre in secția închisa
împotriva voinței sale si sa i se facă injecții cu
neurolepticul dur HALDOL, aceasta fără a fi prezentat nici in
prealabil nici ulterior unui judecător, așa cum cere legea germana.
Câteva luni de zile mai târziu, in 1986, fratele meu a fost din nou constrâns
sa se lase internat, de data aceasta pentru cel puțin o luna la secția
închisa a spitalului psihiatric a Universitätsklinik
din TÜBINGEN/Germania la Profesorul Dr. Heinemann unde i s-a administrat un
tratament oral cu neuroleptice si de unde nu avea voie sa iasă in oraș
decât pentru câteva ore si acompaniat de mine sau părinți. Toate internările au fost declanșate
pe motive a căror gravitate a fost exagerata sau chiar inventata, cu
nici-una din aceste internări fratele meu nu fost de acord, si la
nici-una din aceste ocazii nu a fost prezentat nici unui avocat si nici unui
judecător. In plus tratamentul cu neurolepticul SEMAP ia fost
administrat de către familie sub constrângerea argumentativa a
doctorilor germani, in particular Dr. Zeller, neurolog si psihiatru din Bad Cannstadt/Stuttgart, si a
doctorilor francezi, in particular Dr. Maitre,
psihiatru din Grenoble, in decursul a aproape întregii perioade de emigrație
de peste 30 de ani in Germania si Franța, o perioada lunga de peste 15
ani de zile in Franța chiar fără a fi încunoștințat
de administrarea neurolepticelor, si deci fără acordul sau,
perioada asupra cărei voi reveni mai jos. La fiecare încercare a fratelui meu de a parași
Germania, de exemplu prin Berlin către Romania, a fost reținut si
readus de poliția germana in condiția de tratament psihiatric forțat
administrat de statul German sau de părinții puși sub presiune
in acest sens de statul Francez, cum de asemenea pot afirma ca a fost in
repetate rânduri cu timpul coerciționat sa
păstreze distanta fata de toate locațiile administrative si
juridice la care a încercat sa facă apel in persoana. Încercările
fratelui meu de a formula in scris sau de a prezenta in persoana plângeri cat
se poate de precise in contra unei persoane nedeterminate (Anklage gegen X) pe care le-a
adresat justiției germane si Curții Drepturilor Omului (ECHR) de la
Strasbourg au rămas fără consecința, răspunsurile
fiind ori ignorate ori pur formaliste si neducând la nici-un proces de
investigație. In decursul studiilor de Master in Informatica
cu specializare in Electrotehnica ale fratelui meu care au durat pana in 1993
am încercat sa-i ofer atât profesional cat si social o încadrare cat se poate
de asiguranta fără însă a fi separativa
de mediul german in care trăia si sa dezamorsez toate experiențele
negative înainte ca acestea sa aibă un efect auto-amplificator,
reorientând după necesitate direcția sa de avans, si încurajând
toate inițiativele prin care punea in valoare aptitudinile si interesele
sale caracteristice, ceea-ce a reușit destul de bine pe segmente de un
an la un an si jumătate, după care devenea instabil si trebuia sa
se retragă la părinți in Franța intr-un
mediu mai protejat. In paralel cu studiile fratele meu a depus si o
activitate de programare si cercetare care a îndeplinit întotdeauna la maxim
așteptările celor care l-au angajat, in general in mediul
semi-privat. După terminarea studiilor fratelui meu am
decis sa îl conving sa se mute in Franța unde era mai protejat deoarece
încadrat de părinți si unde in plus tatăl meu avea
posibilitatea de a obține contracte cu Renault care conțineau o
buna parte de programare interacțională
si științifica in limbajul MATLAB 4.2 la care propunea sa lucreze
fratele meu, activitate pe care ar fi putut sa o încadreze. Din aceste motiv
nu am susținut tentativele fratelui meu de a găsi o poziție
nici in public nici in privat in Germania, si i-am lăsat pe părinți
sa-l convingă de necesitatea mutării in CHANTILLY/Franța si a
participării sale la contractele tatălui meu, începând din
Decembrie 1993. Spre deosebire de mine tatăl meu nu fost
destul de conștient sau nu a dispus de cunoștințele de
informatica necesare pentru a încadra activitatea de concepție si
programare a fratelui meu, ceea-ce după șase luni de zile a dus la
izolarea si tensionarea stării fratelui meu si in final la defecte
structurale in concepția programelor, defecte mult încurajate de
insuficientele patente ale sistemului MATLAB 4.2 in care programa si pe care
nu a avut timpul sa le completeze in amontul
implementării propriilor programe. La sosirea mea in Franța in Septembrie
1994, fratele meu era intr-o stare nestabilizata si
portabilul pe care lucra se supra-încălzise pana la defecțiune,
motiv pentru care m-am interesat imediat de starea activității pe
care o depunea si pentru care i-am pus la dispoziție propriul meu
calculator personal pe care a terminat contractele si documentația in
martie 2015. După acest moment fratele meu nu a mai depus decât formal o
activitate in Franța, alunecând in stări din ce in ce mai acute, pe
care părinții mei nu au mai știut cum sa le rectifice. La
încurajarea inițiala a medicului sau de casa generalist Dr. GAGNAIRE
pere, fără o specializare in psihiatrie, dar care avea doua fiice
dintre care o fiica tot medic generalist fără specializare in
psihiatrie, Dr. Laure GAGNAIRE fille, si o fiica
afectata grav psihic după spusele acestuia, tatăl meu i-a
administrat fratelui meu timp de mai bine 15 ani, neuroleptice de tip SEMAP,
care intre timp erau complet obsoletate de
cercetarea si chiar practica actuala, fără cunoștința si
deci fără acordul fratelui meu. Cu timpul tatăl meu a devenit din ce in
ce mai convins si psihozat împreuna cu mama mea de
faptul ca nu exista nici-o alternativa, deoarece in cazul prezentării
stării reale a fratelui meu unui psiholog sau psihiatru, acesta ar avea
dreptul in numele statului francez de a decide internarea si reținerea
definitiva forțata in contra familiei a fratelui meu intr-o
structura proprie de încadrare psihiatrica similar procedurii aplicate
copiilor îndepărtați din familiile lor pe care cele din urma nu le
încadrează conform cu cerințele legiferate, cea din urma procedura
chiar corespunzând relatații pana la majoratul copilului sau a
încadrării sale in alta familie. Nici explicațiile mele relativ la
necesitatea de a face apel la un psiholog sau psihiatru începând din 1997,
nici amenințările mele începând din 2003 cu anunțarea de
către mine a cazului fata de autoritățile legale competente,
nu au condus nici măcar la cel mai mic avans al părinților mei
către o încadrare a fratelui meu care sa fi ameliorat starea sa din ce
in ce mai grava, ci din contra au determinat in mod crescător un
conflict din ce in ce mai acut intre mine si părinții mei in anii
2000 pe teme din ce in ce mai diverse. Fratele meu care credea ca nu ia nici-un
tratament cu neuroleptice a fost informat de mine in 2003, dar nu a reacționat
nicicum surprins ca i se administrează din partea părinților
un tratament cu neuroleptice, ceea-ce ii explicasem si unei foste colege din
BUCURESTI/Romania, Dr. Ruxandra CIUCA, medic psihiatru, când am fost vizitat
in 2003 la PARIS/Franța de aceasta împreuna cu șotul ei, Bogdan
DOBRICA, inginer electronician, si care in acele
condiții au încercat sa mă convingă sa mă reîntorc eu
însumi in tara dar nu au intrat la fata locului in legătura cu fratele
meu si nu au sfătuit părinții sa facă apel la un psiholog
sau psihiatru in Franța, deși ii vizitaseră in locuința
din CHANTILLY/Franța in Decembrie 2001. Inactivitatea reala a fratelui meu pentru care
am nu numai înțelegere ci cu care acord in totalitate deoarece a fost
singurul mod de existenta decenta in condițiile de tratament psihiatri
impus împotriva voinței sale la care a fost supus in anii 1995-2010 a
fost întrerupta de internarea sa forțata in Octombrie 2010 la secția închisa a Hospital St. Anne din PARIS/Franța, care a avut loc
după o intervenție similara asupra mea in Decembrie 2009, si pe
care le descriu cu amănunte mai jos, deoarece tipicul declanșării
unei reacții exagerate si neinformate a părinților in 1985 la
adresa fiului mai in vârsta, fratele meu, s-a repetat in 2009 intr-o forma mai puțin defectantă
si la adresa fiului mai tânăr, adică la adresa mea. Aceste proceduri exagerate de tratament ale unor
stări care dup aparerea mea au fost induse in decursul timpului prin
numeroase acte ostile sau de spionaj la adresa familiei mele, in special la
adresa fratelui meu si a mea, au luat un sfârșit abia după decizia
mea de a abandona intru-totul stabilirea familiei mele in Occident, si
reîntoarcerea mea in Romania in mediul/spațiul genetic de origine
(trăsături fizice), unde in termen de doi ani am reușit sa ii
determin si pe părinții si fratele meu sa se restabilească si
unde am început de curând sa intru in contact cu mediul/spațiul educațional
de origine (trăsături sociale, societale, culturale) ceea-ce contez
ca vor face si fratele meu si părinții mei cu timpul, tratament
natural care după părerea mea alienează si chiar curează
majoritatea afecțiunilor psihice tranzitorii sau persistente fie proprii
persoanei, fie induse de mediu (zise sau închipuite) in afara mediului/spațiului
de origine, restabilire care in mod suspect nu mi-a fost sugerata nici mie
nici părinților mei de către psihiatrii din Franța, respectiv
Germania, cum ar fi trebuit sa se întâmple deja in 1985/6 in GRENOBLE/Franța,
respectiv STUTTGART/Germania, la consultarea psihiatrica impusa asupra
fratelui meu. The
German Master Thesis in Mathematics and Computer Science After mostly
self-studying Mathematics and Computer Science in Germany between 1984 and
1994 laying the accent on the computational aspects (Applied Mathematics and
Algorithmics), finishing a Master in Computer Science
as well as a Master in Mathematics with highest marks and distinctions, I
decided to complete my education in formal aspects (Logic and Semantics) of
the studies mentioned above, as applied to the most modern trends in parallel
and distributed systems. In
1991, before engaging in a Master Thesis, I had been considering how to
combine my interests in mathematics and computer science. I quickly arrived
at the conclusion that there were only to possible domains of activity namely
applied mathematics viewed from a computational perspective (algorithms and
complexity) and theoretical computer science viewed from an abstract
perspective (algebra and topology). I had the possibility to pursue the first
path by engaging a Master Thesis with the Mathematics Faculty or the second
path by engaging a Master Thesis with the Computer Science Faculty. In
1990 Volker DIEKERT had been nominated as professor in Stuttgart on the chair
of Theoretical Computer Science which had been unoccupied during almost all of my studies which is why I had to learn this field
independently. During 1992 I had been informing myself about the algebraic
theories and tools developed in Computer Science lately. I, therefore, met
DIEKERT in the spring of 1992, held a talk in his seminar on ordered
rewriting systems, passed my final examination in Theoretical Computer
Science with him obtaining the highest mark, and afterwards decided to ask
him for a Master Thesis in algorithmics, which was expanding very fast at
that time, a domain that he obviously was not interested in. He rather
proposed a subject in Mazurkiewicz Trace Theory, a
domain that I had never heard anyone speak about up to then, that had been
representing his specific interest after obtaining a doctoral degree in
Mathematics and switching over to Theoretical Computer Science in order to habilitate in Münich.
Mazurkiewicz Trace Theory was based on an a as
simple as restrictive model of concurrent processes, based on the reduction
of parallelism in processes to the interleaving of independent actions, a
paradigm which I thought to be inapplicable to any practical purpose, a
scientific toy more or less. The open problem that
he was able to quickly explain was nevertheless very easy to understand and a
combination of algebra and graph theory. I accepted to work on this subject
as a Master Thesis and after some months obtained to my own surprise a
complete characterization proof reducing it to a well-known dual graph
property that I could not find in the modern literature on graphs with which
I was rather well acquainted with, but which turned out later
on to be floating knowledge in this community. At
the end of the summer 1993 I finished my Master thesis and was immediately
hired by DIEKERT at the Department of Computer Science of the Stuttgart
University where I activated one year. Right from the start DIEKERT informed
me that he had different long term scientific plans with this position and
that I should seek another position until the end of that university year,
something which struck me as rather extremely categorical but at least
straightforward. I,
therefore, decided already in the autumn of 1993 to search for a granted
scientific position and a Doctoral Thesis in France, and finally moved to the
University Paris 6/7 at Jussieu in October 1994.
The French Doctoral Thesis proved to be a very lengthy and displeasing
undertaking and extended over a period of almost 20 years, during which I
visited Germany several times, experiencing ever more rejection, aggression
and even violence towards my person especially from the German Police. Interactia științifica discriminatorie la adresa mea in Germania in
anii 1984-1994 Relativ la studiile germane de Informatica si
de Matematica din Stuttgart pe care le-am absolvit cu nota maxima si cu
distincție, care au durat aproape 10 (zece) ani si pe care am fost obligat
sa le absolv studiind ca autodidact tone de carti
si manuscrise pe cont propriu, neaudiind cursurile
care erau in cea mai mare măsura depășite de nivelul internațional,
țin sa precizez ca le-am finanțat printr-o bursa sociala mizera
numita BaföG pe care a trebuit sa o restitui parțial
după terminarea studiilor, deoarece demersul de obtinere
a unei burse germane a fost spre surprinderea mea nesusținut de
Profesorul K. W. Roggenkamp apropiat al
Profesorului Laszlo SZIDO emigrat din Romania in
SUA, care inițial acceptase sa mă recomande dar care si-a schimbat
radical poziția după ce am ținut un referat obligatoriu care
conținea si o generalizare proprie pe care însa
nu a apreciat-o. Ulterior am lucrat
timp de patru ani in paralel cu studiile o jumătate de norma ca așa-zis
asistent științific fara diploma la
Profesorul STOER in Institut für Steuerungstechnik, fiind in realitate cu mult subremunerat fata de calificarea mea, post din care am
fost ejectat din cauza conflictului de interese cu o activitate de studiu
obligatorie desfășurata de mine in Franța. Pentru restul de
jumătate din necesarul financiar in scopul absolvirii am facut appel pentru la finantele parintilor aflați
in Franța care fara știința mea s-au
îndatorat peste măsura la dobânzi prohibitive de 15 %. La achitarea
acestor datorii am participat in mod esențial prin munca științifica
depusa la negru după mutarea mea in Franța cauzata de ejectarea mea din mediul universitar german care mi-a
fost pusa in vedere deja in 1993 de la ocuparea jumatatii
de post de asistent la Institutul de Informatica din Stuttgart, prin faptul
ca durata poziției a fost limitata de la bun început la un an de
profesorul Volker DIEKERT, apropiat al Profesorului Zoltan ESIK emigrat din
Ungaria in SUA. Acțiunile excesive ale politiei germane asupra mea in anii
1999 si 1994 Prima data când am fost suspectat de terorism
la adresa statului de către politia germana a fost in toamna anului
1999. Decurand mă mutasem împreuna cu fratele
meu si prietena mea Sabine SIEMENS intr-un apartament
de trei camere si jumătate, baie si bucătărie intr-o casa de doua etaje din lemn, paie si lut
construita de o familie de Schwabi la periferia
orășelului Kornwestheim in nordul orașului
Stuttgart in Baden-Würtemberg, Germania. De la bun
început am simțit ca toți trei, studenți la facultate, ne
potriveam ca nuca in perete in contextul de pensionari, tarani
si meseriași care popula cartierul unde fiecare îl cunoaște pe
fiecare de mic si veneticii sunt rejectați de autohtoni. După
câteva luni de zile, intr-o duminica dimineața,
locuința a fost asaltata de trei polițiști cu arma in mana,
care au bătut mai intai la ușa
apartamentului stand ascunși după pereți si in casa
scării pentru a nu fi in vizor si care, după ce fratele meu, ca
întotdeauna politicos si placid, le-a deschis ușa, au navalit prin toate camerele pentru a identifica
persoanele existente, timp in care eu fiind conștient de seriozitatea
situației, am încetat sa fac chiar si cea mai mica mișcare așteptând
ca polițiștii sa constate eroarea intervenției si sa se
răcorească, ceea-ce s-a si întâmplat după scurt timp. In discuția
pe care am purtat-o cu seful echipei care era
comisar, ceilalți doi fiind simpli polițiști de patrula, mi
s-a cerut si am prezentat mai intai buletinul,
ocazie cu care am cerut la rândul comisarului sa-mi prezinte o identificare
(’Ausweiss’). Apreciind deja de la acel moment
cazul ca fiind o pista falsa, acesta a acceptat sa-mi arate documentul si
insigna sa, dar a ținut sa precizeze ca nu este obligat sa facă
acest lucru deoarece este vorba de o razie anti-terorista rasterizata
(adică decisa automat de calculatorul central conform unor criterii de
suspiciune de terorism) in urma unui atentat care avusese loc cu puțin
timp in urma la adresa unui magnat german, si ca in astfel de cazuri se
aplica o legislație speciala care limitează drepturile fundamentale
ale cetățenilor suspectați de terorism, in cazul in speța,
noi doi frați de origine romana si prietena mea germana, toți trei
cetățeni germani. Scena a continuat si s-a terminat corect,
după care la redactarea declarațiilor am oferit comisarului o
cafea, pe care am avut impresia ca a acceptat-o ca semn de scuze pentru
deranjamentul creat de suspiciunea aberanta de terorism. Am aflat cu aceasta
ocazie ca avusese loc o reclamație din partea unei persoane in vârsta
pensionate care locuia pe vizavi si căreia i se părea suspect ca nu
tragem transperantele (la toate ferestrele) in timpul zilei, deducând din
aceasta ca avem ceva special de ascuns si ca deci suntem teroriști. A doua oara cand am
intrat ca suspectat in vizorul politiei germane a avut loc in primavara anului 1993. I acea perioada lucram sub
presiunea predarii la redactarea tezei de master pe
care o doream cat se poate de auto-continuta (self-contained), adica nefacind referinte la nici-un
text extern, si deci eram concentrat pe constructia
logica si abstracta a expunerii. Plecând intr-una
din serile pe care le petreceam in acest scop la institut către casa, am
fost oprit după câteva sute de metri pe strada institutului de doi polițiști
germani care au descins dintr-o duba de politie care mi-au cerut carte de
identitate germana (’Ausweiss’), pe care eu o
purtam din precauție totdeauna la mine, si pe care prompt si dezinvolt
le-am prezentat-o. Spre verificarea identitatii, polițiștii
au cerut utilizând un aparat special de transmisie verificarea in centrala a
documentului. Am întrebat politicos de ce sunt suspectat, si mi s-a
răspuns ca avusese loc un furt in proximitate si ca suspectul reușise
sa fuga de la fata locului. Dându-mi seama ca verificarea putea sa dureze
ceva mai mult timp, si fiind preocupat de demonstrațiile din teza care
nu fuseseră inca redactate, am dat jos tașca
de pe umeri spre surpriza polițiștilor , si i-am întrebat daca pot
citi un manuscris aflat in tașca specificând ca este vorba de lucrarea
de master (’Diplomarbeit’), ceea-ce aceștia
mi-au permis. Am scos manuscrisul si am început sa-l parcurg in liniște
si cu totala desconsiderare fata de prezenta si misiunea polițiștilor,
care probabil au considerat ca trăiesc intr-o
lume diferita de a lor care se ocupa de lucruri serioase ca vanatoarea de infractori, conștientizare (’Bewustseinsnahme’) a polițiștilor care fusese insasi intenția a gestului meu. The
French Doctoral Thesis in Theoretical Computer Science During
1992 and 1993 I had been informing myself about the algebraic theories and
tools developed lately. At the latest in the summer of 1993 I had arrived at
the conclusion that I wanted to specialize in semantics of some
lambda-calculus and reading a recent volume which presented the French
research in the field I fixed upon the work of Pierre-Louis CURIEN on
lambda-calculus which is considered to be the modern basis of the algebraic
approach to programming and of which I was too unknowledgeable because it
lacked from the curriculum in Stuttgart. While visiting my parents in
Chantilly near Paris in the summer of 1993 I found out that CURIEN was on
leave for one year and working in China and that the time to obtain a
financing on the part of French Government had run out that year. I
decided to search for a PhD position in France where my parents lived and whereto I had sent my brother after his studies in
December 1993. At the beginning of autumn 1993 I travelled to Paris and had
numerous discussions at INRIA, ENS d’Ulm,
University Orsay, and some other research institutions I no more recall, in order to prospect the French research in theoretical
computer science and accord on a PhD thesis with an advisor. I met several
people the work of which I appreciated such as Gerard HUET and Guy COUSINEAU.
Finally I got acquainted at INRIA more or less
incidentally with Serge ABITEBOUL and also with Victor VIANU who was visiting
INRIA. I had several discussions with people in this group and finally agreed
upon a thesis subject unfortunately without financing. Back in Germany I
applied for a grant at the German DAAD, grant which was refused half of a
year later because of reasons that seemed to me to be pretended and hard to
accept. As a consequence I could not even start
working on the doctoral thesis at INRIA and was obliged to give up all
relations that I had acquired there during 1993. In
April 1994 Paul GASTIN, professor at University Paris 10, whose acquaintance
I had made at a workshop in Chartres, France in the autumn of 1993, Nanterre,
visited the Computer Science Department of the University of Stuttgart. Since
I was among the few to speak French at that Computer Science Department in
Stuttgart and I was interested in relations with French researchers, DIEKERT
proposed to me to have a discussion of about half of an hour with GASTIN. A
few weeks later, I decided to search again for a PhD position in Paris this
time starting all discussions with inquiries about the financing of the
potential doctoral thesis. I had discussions with many scientists in the
Computer Science Departments of the Parisian Universities, among which
Maurice NIVAT whom I visited at University Paris 6 at Jussieu.
Quite incidentally while going up the staircase at Jussieu,
I met GASTIN who asked me what I was doing there. I replied that I was
seeking a PhD position in Paris. He proposed to have right on the spot in his
office in Jussieu a conversation about a possible
theme for a doctoral thesis. I accepted. We had a discussion of about one
hour in his office. I formulated three themes connected with his domain of
activity. After
considering the propositions we accorded on one of them, which was based on
an idea that DIEKERT had published in 1990, which solved the conceptual
problem of rendering trace concatenation a continuous operation, by defining
alphabetic traces and redefining the ordering on this domain. The order and
topological structure of these alphabetic traces had been worked out by
DIEKERT in 1993 in an unpublished manuscript containing all proofs, a
manuscript which I had the opportunity to read. The
idea of working on a topological algebra immediately convinced me of the
general interest it would generate if one could define a denotational
semantics and maybe even an operational semantics for concurrent processes on
this ordered (hence both topological and algebraic) domain. From my point of view it should have combined pure mathematics and computer
science in a fascinating way. Subsequently DIEKERT had accepted to work with
GASTIN on this subject publishing together an article containing not much
more than the one DIEKERT had written, the common article proposing an open
problem as to the algebraicity of the domains of alphabetic traces, that
DIEKERT had taken for granted and stated in his text. I was surprised by this
concession of paternity of the text by DIEKERT but posed no questions as to
the motivation. In September 1994 I moved with my research interests
to Paris in order to start working on the above
subject of Traces Models and Calculi. My intention was to combine models of
parallelism that were easy to understand and manipulate (such as Pratt, Mazurkiewicz and Winskel
traces) with concurrent process calculi for parallelism and distribution that
were simple as well as powerful (such as CSP, CCS, PI and so on). As I describe below, between 1994 and 1996 I
formulated a small calculus with a denotational semantics of so called Resource Traces that was later published in
an article with the co-authorship of my French
supervisor, Paul GASTIN, who had only contributed by regularly watching my
explanations of the research paths that I was inquiring into, which were
mainly turning around the customary employment of the notion of resource in
computer science, especially in operating systems (task scheduling) and
hardware design (register allocation). After moving my household from Germany
to France in the autumn of 1994, I therefore pursued my career in Theoretical
Computer Science by starting to work on a thesis at the University Paris 6/7
at Jussieu, about the genuinely/truely
concurrent semantics of process calculi such as CSP, CCS and the then newer
PI-Calculus, being constantly obliged to work on my own and bearing a thesis directioning on the part of my advisor Prof. Paul GASTIN
who learned during my regular personal explanations more about what I thought
and planned to develop on the doctoral theme than I had the occasion to find
out either through his scientific advice or his scientific relations,
restricted to a few collaborators, most of them French and one of them the german, Prof. Volker DIEKERT, which had advised my common
Master Thesis finalizing in the summer of 1993 my parallel studdies of Mathematics and Computer Science at the
University of Stuttgart. At the end of 1995, I followed the
insistent suggestion of my advisor and started to write an article about a
calculus and model that I had designed by analysing the proofs and abstracting
away the useless details of the previous work performed by Volker Diekert and Paul Gastin on this
subject, identifying and stressing already in the first version two
fundamental operations of product (that I called shift) and division (that I
called cut), and presenting the many fundamental laws of algebraic and
continuous nature (that is theorems based on order-theoretic definitions of
the finitary and infinitary extensions of the above two operations), taking
care to construct the proofs using exclusively the small set of axioms that I
proved to be satisfied by this particular model, and thus presenting in fact
already in this version construed during my regular walks through Chantilly
and to Paris until the summer of 1994 and written in LaTeX between November
1995 and February 1996, both without the participation of any other contributer, in particular not my master and doctoral
thesis advisors. Subsequently my thesis advisor read the
first version of the article declared that the subject was very badly
presented and demanded from me to completely review the material, which after
numerous discussions taking about six month mainly amounted to reordering
(shuffling) the paragraphs of the version that I had written, and eliminating
some of the fundamental laws that I had proved, because they apparently
deflected from the minimal requirement of proving the set of properties he
was interested in, in order to extend his previous work on more particular
models, thus completely missing the point of the first version of the
article, which was to get rid of any particular model representation as soon
as a minimal set of valid axioms had been identified as being sufficient in
order to abstractly develop a theory of the original models, that would apply
to the much larger class of models, stringently to be identified, that only
satisfy the few necessary axioms. Even the fact that I explicitly named in
the introduction to the article, foundational work (such as rewriting on
symbols), software work (such as scheduling shared resources to light
processes) and hardware work (such as register coloured dispatching on RISC
machines) that could be abstracted and inquired within this minimally
axiomatic theory, that could act as a very general kernel allowing to symbolically
serialize finitary and infinitary expressions using these two operations of
shift and cut, which can be naturally viewed as a representing a formalism
able to symbolically expess abstract and complex
transactions without the need to explicitly use the customary operations of
locking, either abortion or commitment, and freeing, thus rendered
superfluous for the essential semantic purpose of transactions. Stated denotationally, each model of
this theory would assure interpretational independence of any particular choice of ordering between the atomic actions
inside each transaction, this being the model-theoretic property that any
transactional theory should, per se, fulfil. Stated operationally, the calculus of
this theory would assure the existence of a fully abstract lifting of
atomicity from elementary to ideal transactions, this being the
proof-theoretic property that any transactional theory should, per se,
fulfil. After performing the mostly useless rearrangements
and paragraph reshufflings, which were imposed by my supervisor, consuming
about 6 months’ time until September 1996, the article that I had written at
the beginning of 1996 was presented by my supervisor at the conference MFPS
(Mathematical Foundations of Programming Semantics) held at the University of
New Orleans, Boulder, USA, which was organized by Michael MISLOVE, a
US scientist known for his work on continuously ordered semigroups, developed
together with HOFFMANN, KEIMEL, and the well-known US-scientist LAWSON, that
had complemented the previous approach of Dana SCOTT to the theory of
continuous orders. After my thesis supervisor Paul GASTIN communicated, in my absence, in
his invited talk at the conference the results that I had developed, without
ever mentioning the main authorship of the presented ideas, he immediately
entered an official cooperation with Michael MISLOVE, cooperation I was in no
way officially part of, with the very purpose of extending the work on the
presented subject, without myself
ever being invited to be involved in equal terms in this development, which
lasted until 2002. In December 1996 I
prepared a talk of one and one half hours, presenting the content of the
article that had been communicated by Paul GASTIN at MFPS, in the main
seminary (in the basement room of Jussieu called
“le sousmarin”/’the submarine’) of the Laboratoire d’Informatique Teorique et Programmation
(LITP) of the Institut Blaise Pascal (IBP) at Jussieu/75005 Paris, where I stressed the
representational extension of the model and theory that I had written down in
the article, and as self-stated impressed my thesis supervisor with the
change of representational view with respect to previous models, a fact that
I had tried to stress during my discussions with him after the spring of
1995, because this change of representation allowed for many more natural
theoretical and practical applications than had been the case up to then,
because based on the ubiquitous notion of unary resource usage and not on
that of binary link sharing. The official cooperation between Paul GASTIN and Michael MISLOVE,
caused an implicit competition on the research theme my doctoral thesis was
supposed to develop, between myself on one side and Paul GASTIN and Michael
MISLOVE on the other side. Within the official cooperation mutual visits of
Paul GASTIN at New Orleans/USA and of Michael MISLOVE at Paris/France were
financed by both sides, such as to swiftly advance on this research subject
that completely monopolized their publication activity, formal development
pushed technically by Paul GASTIN as rapidly as possible, even against the
abstraction proficiency of Michael MISLOVE, who over time subdued to the
technique of being side-tracked in the major choices affecting the conception
that should have been underlying the development, thus gradually accepting to
lower his conception down to the methodology practiced by Paul GASTIN, of
working-out of too numerous techniques in order to develop too numerous
proofs, with the purpose, openly stated by the latter already in 1996 to me,
that the correctness of the proofs cannot be contested even if not being
general and estetic. In my own view, this formal
methodology delivers, as a matter of fact, a formalized workout better suited
to being automatically optimised and checked by computers, than humanly effortfuly understood and involuntary retained. Subsequently to
the presentation at MFPS several of my manuscripts, while being almost
complete, were not circulated sufficiently and not published, while GASTIN
and MISLOVE continued their inquiry into the above field, myself being
constantly reproached by my supervisor Paul GASTIN to not follow and surpass
sufficiently swiftly, the precise path decided for the official cooperation
with Michael MISLOVE, which, after all, is a position that is very easy to
adopt as a supervisor, delaying or even denying all original ideas that I
proposed up to that time, that could have led to the obtainance
of the PhD degree, already prior to any external official cooperation, and
should have led each year that followed this arrangement. I was informed
that the above mentioned article had been accepted
for publication in April 2001 only after explicitly asking my supervisor, who
had insisted to be the corresponding and first author of the article sent at
the journal TCS (Theoretical Computer Science), the state of the peering
process. The article was finally published in May 2002, more than 6 years
after it had been completed by me, and succeeding
other articles that GASTIN & MISLOVE had written and published in the
meantime, which, paradoxically enough, had to make reference to the above
unpublished article in their own work. During my
numerous inquiries between 1994 and 2012 into the foundations of computation
and my ambition to single out a truly concurrent process calculus that was
minimal and natural to model fully abstractly I was so often discouraged by
my supervisor and redirected toward tedious working-outs of completely intransparent pieces of theory, which were mostly
correctly presented but lacked all elegance and therefore dissemination
efficiency, that I completely gave up between 2002 and 2009 to involve in any
such matters, and preferred to enlarge my knowledge and extend my fields of
preoccupation with matters that were already pending at that age such as
finances, management, administration and politics. To this purpose I started
involving into investments in Romania, whose market value was expected to considerably
grow until joining NATO in 2004 and the EU in 2007, and also convinced my
parents to rapidly invest in Romania, a decision that I later on regretted
because most informed pieces of advice that I have tried to offer proved to
be incomprehensible to them, thus causing much psychological and financial
friction and even conflict inside the family. Interactia științifica discriminatorie la adresa mea in Franța in
anii 1993-2013 In Franța am lucrat începând din 1993 la
o teza de doctorat in Informatica Teoretica timp de 19 (nouasprezece)
ani (din 1993 pana in 2012) cu o întrerupere de 10 ani, teza de doctorat care
a fost o pierdere gigantica de timp, efort si sănătate din partea
mea, cauzata de o mascarada de exploatare prin inselaciune,
abuz de funcție si de autoritate si chiar furt intelectual manifestata
in mai multe moduri decât pot sa enumar in acest
text din partea celor cu care am fost obligat sa interacționez, in
special din cauza atitudinii foarte regizate in acest sens a directorului de
teza, Profesorul Paul GASTIN, apropiat al Profesorului Christian CHOFFRUT si
al Profesorului Ahmed BOUAJJANI, ambii șefi ai filierei doctorale, nereușind
însa sa termin redactarea tezei astfel incit sa obțin
aprobarea de susținere a doctoratului decât după 2009 si anume
lucrând in contradicție cu tratamentul de coerciție științifica
si sechestrare psihica in Franța care i-mi era aplicat la acel moment. Pe pagina de ‘Acknowledgements’ care urmează paginii de titlu a
manuscrisul tezei de doctorat susținuta la Chevaleret/Paris/Franța
in 2012 am enumerat persoanele cărora m-am simțit din convenienta
obligat sa le mulțumesc ca de exemplu directorului de teza, Profesorul
Paul GASTIN de la ENS Cachan/Franța,
Directorului de Cercetare CNRS Pierre-Louis CURIEN de la Institut des Science Mathematiques de Paris
Centre si adjunctului acestuia, actualul Profesor Daniele VARACCA de la
Universitatea Paris 7 - Diderot/Franța, Profesoarei de clasa excepționala
Brigitte ROZOY de la Universitatea Paris11-Orsay/Franța, Profesorului
Volker DIEKERT de la Universitatea Stuttgart, Profesorului Dietrich KUSKE de
la Universitatea Illmenau, precum si Profesorului
Michael MISLOVE de la Universitatea New-Orleans/SUA. De asemenea m-am
străduit sa găsesc câteva mulțumiri mai mult sau mai puțin
inventate la sfârșitul articolului publicat in lucrările conferinței
MFPS (Mathematical Foundations
of Programming Semantics)
din 2012, publicate in ENTCS (Electronic Notes in Theoretical
Computer Science). Țin ansa sa menționez
explicit faptul ca nici măcar cu aceste ocazii nu m-am simțit
realmente conceptual îndatorat decât fata de profesorii mei de matematica de
la Facultatea de Automatica, Octavian STANASILA, Paul FLONDOR si Vasile
BRANZANESCU, seria A a colegilor mei de facultate
din Romania care au obținut un număr însemnat de premii la
concursurile ‘Traian Lalescu’ din 1982-83, profesorii si premiații care
au participat la olimpiadele de matematica din liceu, profesorii si colegii
mei de la Liceul ‘Gheorghe Lazar’/București, in special diriginta mea
Dna PALTINEANU, diriginta si profesoara de matematica, precum si fata de
colegii mei romani de la ‘Școala Germana’ - Liceul 21/București,
toate relatiile pe care le-am stabilit in Occident
dovedindu-se cu timpul a fi pur formale, antagonice sau chiar ostile. The Excessive
Violence of the German State Authority on German Soil During
my visits to Stuttgart, Munich and Frankfurt in
Germany in 2006 and 2014, I was several times violently arrested and
mistreated by German private and public Police under numerous invented heavy
charges such as ·
charlatanism, because my VISA credit did not
function and I was not able to pay a hotel fee on the spot, having to phone
to my family, reason considered by the three police officers dressed in civil
clothes that were called by the hotel clerks to be earnest enough in order to
violently throw me on the ground floor of the hotel foyer, switch my arm
toward my back and press their entire weight upon my person until I
practically ceased being able to breathe, subsequently dragging me into the
police car and incarcerating me for almost a week without any charges and any
access to a lawyer (Munich, 2006), ·
intentionately setting fire to
the apartment that I had rented and opposing resistance to the arrestment by
state executives during their mission, while I in fact had only baked some
papers signed by me in order to destroy them in the oven which generated at
no point of time a flame or fire, the police and the fireman and the owner of
the apartment immediately after entering it accusing me of the above charge
and arresting me violently, my baggage remaining at their joint disposal for
several days while I was incarcerated (Stuttgart, 2006), ·
repeatedly intentionately
mishandling police officers while and after myself being arrested, while the intentionately mishandling was in fact all on the charge
of the police officers and I was all the time trying to merely establish a
verbal and logical contact with the police officers (Munich and Stuttgart,
2006), ·
intentionately stealing an
object of tiny value out of a warehouse, that in fact I was openly carrying
in my hand while not exiting the space of the warehouse, whose exit was,
moreover, under video surveillance (Frankfurt 2014), and last but not least ·
intentionately damaging my own
goods for the sole reason of having the opportunity to call
the police and file charges towards unidentified thirds because, according to
the police officer that was called to establish the theft, I was apparently
‘mentally unstable’ and ‘should be delivered into a police sanatorium’ in order to be ‘treated’ (Frankfurt 2014). Despite
my repeated tries to clear up all misunderstandings and misinterpretations as
well as my numerous tries to defend my view of the experiences above using
the accessible administrative and legal paths or at least find out the state
of the charges filed against me and of the procedures and processes that ran
against my person, I was practically unable to solve any of the disputed
facts to my satisfaction and had, moreover, to pay high fees for lost, right
causes. Acțiunile excesive ale politiei germane asupra mea in anii
2006 si 2014 Cu ocazia
incidentului de la World Trade Center din SUA de la 9/11/2001, a opoziției
de principii internationale care a urmat la UNO in
Consiliul de Securitate in 2002 intre proponentii
viziunii unipolare si cei ai viziunii multipolare, si a agresiunii celor
dintâi asupra Irakului care a urmat in 2003, am luat poziție pe
forumurile de discutii pe internet împotriva
atitudinii hegemoniale a unipolului
Israelo-American promovat de mișcarea
neoconservatoare care reprezenta interesele financiare si militare
occidentale susținând in măsura posibilului meu multipolul la care
inițial au aderat dar pe care ulterior l-au abandonat Franța si
Germania, si care este actualmente promovat cu evident succes de statele care
constituie BRICS. Fiind conștient de impactul international,
global si mondial pe care aceasta concurenta îl va avea am decis sa mă
implic in activitate investiționala in Romania care, atunci ca si acum,
este hartuita de ambele parți in acest conflict, fara
a-si asuma un rol activ de mediator sau chiar arbitru. Aceasta luare de poziție
din partea mea a generat, in mod direct si indirect, in anii care au urmat,
un număr crescător de conflicte personale in lumea occidentala,
dominata de viziunea unipolara. Intre anii 2004 si 2006 am efectuat nenumărate navete intre Paris si
București pentru ca o parte din proprietățile recuperate si
lichidate din Romania sa fie investite in vestul Europei, unde era stabilita de trei zeci de ani familia mea
restrânsa (părinții si fratele) si de care prin efectele biografice
ce au urmat s-a putut detașa abia doisprezece ani de zile mai târziu
reîntorcându-se definitiv in Romania la inițiativa mea. Ca prima experiența extrema in cadrul
deplasărilor necesare activității investiționale, trecând
prin Germania in anul 2006, am fost arestat si violentat de politia germana
la München si Stuttgart in câteva reprize. In primăvara respectiv vara anului 2006,
cu ocazia navetelor descrise mai sus intre estul si vestul Europei, am fost
supus la mai multe arestări fizic respectiv psihic violente pe motive
inventate de politiile din Muenchen respectiv Stuttgart, cu acuzații la
adresa mea de șarlatanie cu cărți bancare (Kreditkartenbetrug)
fata de proprietarul unui hotel alăturat gării principale din
Muenchen, respectiv de tentativa de incendiere intenționata (Brandstiftung) a unui spațiu închiriat precum si, in
mod total aberant, de violenta împotriva funcționarilor de stat din polițiile
din Stuttgart si Muenchen, in timp ce in realitate violenta inutila fusese
utilizata doar de polițiștii germani la adresa mea si anume in mod
nejustificat de comportamentul meu, nu si invers. La Polizeipräsidium München si Polizeipräsidium
Stuttgart mi s-a refuzat accesul la un avocat sau judecător, mi-au fost
efectuate sub coerciție examinări corporale ca luatul amprentelor
la München si scan-ul de iris la Stuttgart. Acuzațiile din Muenchen care nu au putut fii susținute de Procuratura din München, procuroarea pe nume van der Auwera de la Staatsanwaltschaft
I München închizând procesul de investigație (Ermittlungsverfahren
eingestellt) la data de 04.07.2006 conform cu
paragraful 153 al codului penal german (gemäss Pragraph 153 Absatz 1 Strafprozessordnung), si abandonând
complet cazul in care fusesem fals acuzat de vătămarea corporala a
polițiștilor germani. In ceea-ce privește cazul din Stuttgart,
care s-a taraganat ani de zile, nu am avut ocazia In schimb acuzațiile din Stuttgart au dus la o investigație si
un proces înscenat la care, aflându-mă in Franța, nu am putut din
motive organizatorice sa mă prezint in fata
justiție la Amtsgericht Stuttgart pentru a-mi
reprezenta interesele si punctul de vedere, in special datorita presiunilor familiale, de
a nu da curs unei noi apariții in Germania in scopul de a dezamorsa
acuzațiile inventate si de a cere la rândul meu explicațiile de
rigoare asupra condițiilor de arestare si detenție, ceea ce altfel cu
siguranța as fi făcut având in vedere utilizarea improprie a unor
gravi termini juridici acuzatorii la adresa mea, ca de exemplu agresiunea
premeditata asupra forțelor de ordine in stat in exercițiul funcției.
Judecata a avut loc in absenta mea, pe de-o parte familia fiind somata sa
achite in absenta mea sume ridicule de sute de euro pentru presupuse
agresiuni ale mele la adresa funcționarilor de politie germani, pe de
alta parte prin absenta la infatisare fiind însa găsit vinovat de delicte majore bine-cunoscute
in jurisprudența germana, familia mea plătind
la presiuni din parte justiției germane fara
sa mă incunostiinteze o penalitate pe care eu
nu as fi achitat-o deoarece nu eram juridic in defect. Toate acestea au avut loc după ce acuzațiile fuseseră
folosite in amonte pentru a înscena in Muenchen respectiv Stuttgart arestarea
mea conform cu intervențiile reale din perioada de apogeu a
grupărilor teroriste din anii 1970 si 1980. Spre informarea si nedumerirea lectorilor descriu pe scurt intervențiile
din 2006 intr-un limbaj cat se poate de detașat.
·
In hotelul din Muenchen: trei polițiști armați
in civil executând in mod real imobilizarea la sol a arestatului de atitudine
cooperanta urmata de exces evident si îndelungat de forța la adresa
acestuia. După arestare a urmat vizita unui medic care a constatat durei
acute in laba piciorului arestatului si a dispus efectuarea unei radiografii intr-un centru medical al politiei. Cu ocazia
escortării arestatului intr-o mașina de
politie de către trei polițiști tineri pana la o farmacie din
centrul Münchenului unde arestatul era presupus a
cere medicamente in nume propriu, conversația care a avut loc cu
farmacista a fost considerata de polițiști ca fiind nejustificata,
motiv pentru care arestatul a fost imobilizat, deplasat către mașina
de politie parcata in strada, bătut si introdus in mașina,
agresiunea care a atras atenția câtorva persoane surprinse de violenta
politiei la adresa arestatului. ·
In apartamentul închiriat din Stuttgart: patru polițiști
in uniforma, doi interior clădirii, cei din urma lăsând in mod
neregulamentar arestatul sa pășească in avans la ieșirea
pe ușa principala a clădirii, si doi exterior clădirii dintre
care unul de sex feminin, gradul POM’in, nume
GRIESSBAUM, simulând la ieșirea arestatului pe ușa principala a
clădirii execuția sa prin tragere cu pistolul din spatele unei mașini
asupra sa, pistol care însa nu s-a descărcat
spre decepția vizibila a polițistei, întreaga procedura de execuție
înscenata fiind probabil justificata de o presupusa tentativa de evadare a
arestatului la ieșirea acestuia pe ușa principala a imobilului
utilizata ca pretext, evadare care însa nu avusese
loc, deși arestatul ieșise primul pe ușa principala a clădirii
fiind urmat de cei doi polițiști. In cazul in care suspectările, in special aceea de rezistenta si
violenta intenționata la adresa funcționarilor in exercițiu ai
serviciilor de ordine ale statului, ar fi corespuns intr-adevăr
realității, ar fi avut loc o acuzație in justiție si o
sancțiune a acuzatului (in speța eu însumi), verdictul la adresa
celui din urma ar fi trebuit sa fie administrarea unei pedepse aspre. In
realitate însa, acesta întreaga procedura juridica
exemplara nu a avut loc, ci mai degrabă o mușamalizare juridico-financiara prin răscumpărare
financiara de gen american, desfășurare tipica delictelor minore
care nu afectează exercitarea forței de ordine in stat ca in
presupusa situație de acuz. In prezent circumstanțele de mai sus mă fac sa suspectez ca
intenția autentica a autoritarilor germane a fost aceea de a extorca
fonduri prin acțiunile de politie si justiție din acea perioada, in
particular la adresa mea. Aceasta suspiciune este întărita ·
de evidenta coluziune procedurala constatata de mine
intre proprietarii spatiilor locative pe care le închiriasem si serviciile de
politie locala, in decursul arestărilor in Muenchen si Stuttgart, ·
de nutriția si salubritatea in închisori
surprinzător de insuficiente pentru condiția Germaniei, precum si ·
de lipsa in detenție a oricărui acces la o
asistenta juridica, cat si ·
de obligația de a da declarații sumar protocolate sub constrângerea politiei germane si ·
de a semna documente de cedare de autoritate fata de
politia germana cu termen de aplicare după eliberarea mea in lipsa
oricărei acuzații in scris sau a unei autorități juridice
competente de adresat pentru clarificarea ulterioara a eventualelor acuzații,
toate aceste fapte contrazicând procedurile in genere uzitate in Germania
conform cunoștințelor mele prealabile. Toate observațiile de mai sus subliniază caracterul singular,
absurd si extrem al experiențelor menționate, experiențe care
mi-au lăsat impresia din păcate persistenta de a fi intrat cu acele
ocazii in contexte germane locale anormale de ’Law and
Order’, care au acționat asupra mea atât fizic
cat si psihic in moduri ilogic de agresive, pentru a nu caracteriza aceste
contexte direct medical prin atributul de a fi maladive psihologic, sau poate
chiar psihiatric. Evenimentele fizic si psihic violente la
adresa mea din anul 2006 in Germania au avut un ecou după plecarea mea
din Franța la sfârșitul anului 2013, si revenirea mea in Germania
in anul 2014 cu scopul de a găsi o poziție profesionala adecvata in
Occident. După ce am participat in acest scop la Frankfurt la o conferința
de Informatica Teoretica pe o tematica care mă preocupa dar care este
lipsita de tineri enoriași in cuventul
Benedictin din Marienstadt, am fost capturat si reținut
de poliția privata a magazinului Primark din
Frankfurt si predat politiei germane cu acuzația inventata ca a-si fi
vrut sa ies din magazin cu un obiect furat pe care in realitate îl țineam
in mana in interiorul magazinului si care nu valora decât 4 (patru) EUR. Cu
ocazia aceleași șederi in Frankfurt mi-au fost furate si distruse
obiecte intr-un hotel iar politia germana chemata
de mine m-a acuzat ca as fi cauzat singur circumstanțele pentru a avea
un motiv de a face apel la serviciile politiei germane, si ca deci sunt un
caz psihiatric care trebuie tratat cu forța in Germania. Putin timp mai
târziu, tot cu scopul de a stabili contacte profesionale de interes, am
participat la Institutul de Informatica al Universitatii
din Stuttgart la o conferința organizata de Google care a fost vida de
idei dar gonflata cu cantitati si numere care se
voiau impresionante. După conferința m-am reîntors in camera
închiriata de mine de câteva saptamani in Hotelul Commundo Telekom alăturat, de unde am fost expulzat
in mod categoric de direcția hotelului pe suspiciunea complet inventata
ca as fi incalcat regulamentul intern, după o
piesa de teatru acuzatorie si injuratorie
la adresa mea jucata de personal, care afirma ca am fumat in camera deoarece
descoperise chiștocuri de tigare in coșul
de gunoi din camera. The Forced
Retention by the French State Authority on French Soil After being
visited in Paris and informed about the recent events in Romania by female
colleagues from the German School in Bucharest in the summer 2003, I decided
to involve into real estate investments in Romania, which I calculated to be
surprisingly profitable at that point of time, because of generating a return
on investment (ROI) of 15-50 % per year. Before Romania entered NATO in the
spring of 2004, when the market was still expanding, I rapidly invested in
the center of Bucharest in an apartment, and insistently convinced my parents
to invest together with me in a real estate also in the center of Bucharest.
After only two years of involvement, both affairs turned out to double the
respective investments, thus generating a ROI of 200 % per 2 years, that is
40 % per year, which was considerable for such simple investments as real
estate, and raising the suspicion that there was already a high risk that the
market was overheated. I therefore retired from all financial involvement in
real estate in Romania. Nevertheless, against my better knowledge and advice,
having become over-obsessed by the opportunities, my parents decided in the
summer of 2007 to go ahead and get financially further involved in a large
real estate at the periphery of Bucharest, and even to contract a large
credit in order to finance the entire acquisition, doing so after Romania had
entered the EU in January 2007, when the market was already blown up and
about to implode, which indeed took place in 2008, settling to the values of
2006. This evolution caused considerable psychological and organizational
crediting pressure onto my parents and numerous contradictory and conflicting
discussions between myself and my parents who were continuing to increasingly
back-up their investment with further financial and material means of the
family, nurturing on the hope of a market value increase that proved to be
ever more vane, instead of retiring with a financial loss from such
simplistic affairs as real estate and invest in more complex alternative
opportunities such as information technology that were already emerging even
in Romania, as I insistently advised. These authority
conflicts with my parents finally led to their extreme decision to try
mastering my behavior by appealing to the French state authority in December
2009 which decided against my interest to retain me by force and repress my
will on French soil, as I describe below. During the
mandate of president Sarkozy that started in April 2007, as a consequence of
the increasingly contradictory and conflicting views between myself and my
parents regarding the financial involvement in Romania of my family which was
established in France, I was two times psychiatrically hospitalized by force
by my family at an interval of only several days around Christmas 2009, after
the decision and intervention of their medical advisors, Dr. Laure GAGNAIRE
and her own father Dr. GAGNAIRE, both living in the town where my family had
established, namely 60500 Chantilly/France, and both practicing general
medicine (“medecins generalistes”)
while having no qualification in psychology and psychiatry. The first time,
after being immobilized by their medical personnel at home, I was taken by
force to the ambulance, immobilized inside, and delivered into the
psychiatric Hospital St. Anne in Paris, where a Dr. GALOIS decided to retain
me by force and let four medicals immobilize and inject me with neuroleptica. After sleeping the night in the hospital I took advantage the next day of an open door,
left the hospital and turned back at home where I
was supposed to spend Christmas with my family. To my surprise I was again
hospitalized, this time into the closed section, the so-called ‘protected’
zone (zone “protegée”), of in Paris, where I was
interviewed for about one hour by a Dr. Sebastien MACHEFAUX, a genuine
Frenchman (“francais de souche”),
at least a decade younger than myself, together with his Arabian female
medical assistant, who reproached me during the conversation that I had
awkward behavior and behavioural insufficiencies. I was asked the
standard question as to why I thought that I was there, delivered and
retained in the closed section of a psychiatric hospital. I answered that I
was preoccupied at that point of time with the financial and psychical state
of my family, which lived under credit pressure while remaining overinvolved
in real estate investments in Romania, situation that led to an increasing
psychic pressure and numerous conflicting attitudes inside the family. These
matters were immediately side-tracked by the psychiater
who essentially showed an interest just in my intimate female relationships
in France, which at that point of time were indeed inexistent and by the
question as to whether I had any bad feelings against my parents who had
signed for my forced hospitalization. Being aware that the psychiater did not understand that it was me that had the
overview and moral responsibility of all financial involvement of my family
that I had initiated while having only limited legal leverage onto their
decisions, I came to the conclusion that the very
purpose of the questions was to try to find a psychological pretext in order
to retain me by force. I remained very rational and tried to deflect all
questions. Even this attitude of mine led to no success, as I am later on convinced no other strategy would have, because
the psychiater’s opinion was made-up from the very
start in favour of my parent’s negative judgement
of my conduct, which seemed to them to be ‘disrespectful’, while in fact it
was just incomprehensible to them, and not of much interest to the psychiater. Subsequently I
was detained for one month and a half and obliged to intake and be injected
with increasing doses of neuroleptica until I
conveyed to the menace expressed by the French psychiaters
of being searched and captured by the French police if I try again to leave
French soil. While being injected with high doses of neuroleptica
and under this procedural pressure of the French state I decided to demand
the French citizenship in order to have equal rights
with French citizens, such as to try to exit France from above (“par le
haut”) by obtaining a position within the French society. Tratamentul psihiatric forțat asupra mea in Franța in anii
2009-2016 Cu timpul, analizele pe care le-am făcut
asupra experiențelor de viața atât private cat publice trăite
in Franța cat si a relației cu Romania nu am putut sa le articulez
in spațiul public, si din ce in ce mai puțin in spațiul
privat, deoarece familia mea era constrânsa de a nu le observa gravitatea si
de a le trece sub tăcere in exterior, pentru a nu agrava situația
intrând in conflict cu mediul francez, devenind astfel in mod artificial din
ce in ce mai dependenți de contextul social si statal francez. Relațiile
familiale din Germania respectiv proprietățile familiale din
Romania au devenit cu timpul complex de accesat si administrat si anume in
măsura crescătoare. In tot decursul șederii familiei mele in
Franța, conștienta si percepția familiei mele a
constrângerilor, coercițiilor si șantajului material, religios,
moral si intelectual asupra lor, spre a numi doar câteva din axele pe care
s-au degradat, cat si a alternativelor la toate acestea, au fost recurent si
insistent articulate, motivate si explicate de către mine, interactie care însa s-a irosit
in discuții contradictorii cu mine, ca urmare a atitudinii lor din ce in
ce mai captive mediului francez. Astfel, din punctul meu de vedere, s-a creat
de facto o condiție de ostatec a familiei mele in Franța, cunoscuta
in istoriografia mai puțin afectiva a acestui spațiu ca fiind
rezultatul tipic al unei șederi mai îndelungate, situație pe care
familia mea nu mai era dispusa sau capabila sa o recunoască, deși
in prealabil conștienta. Ca urmare a atitudinii mele din ce in ce mai
critice la adresa parintilor fascinați de
personalitatea si mandatul presidential al lui
Nicolas SARKOZY, care importa neoconservatorismul
in Franța, ca si a discuțiilor din ce in ce mai conflictuale
relativ la profitul si sensul investițiilor parintilor
mei in Romania, am fost internat forțat la Hospital
St-Anne in Paris in 2009/2010 pentru a fi supus administrării de
neuroleptice de generație noua, si prin urmare adictionarii
fata de droguri dure, tratament impus de statul Francez începând din
Decembrie 2009 pana in Decembrie 2013. Astfel, s-au efectuat asupra persoanei mele de
crăciunul 2009 doua internări cu forța la interval de câteva
zile, prima de către medicul de cartier Dr. Laure GAGNAIRE, a doua si de
către tatăl acesteia Dr. GAGNAIRE, de asemenea medic de cartier,
ambii in 60500 Chantilly/Franța precum si de
Dr. GALOIS medic psihiatru la spitalului psihiatric St. Anne din Paris/Franța
a cărei secție închisa numita ‘protejata’ unde am fost internat in
final era condusa de Dr. Sebastien MACHEFAUX, medic psihiatru. După o
conversație de o ora in care cel din urma m-a tras la răspundere de
idei delirante care după părerea acestuia proveneau in mod mai mult
sau mai puțin explicit de la lipsa de contacte intime cu femei in Franța, exagerând si chiar inventatind
deformații de personalitate pe care le-as avea astfel încât sa justifice
internarea pentru o luna si jumătate, internare urmata de
intimidări din partea autoritatilor franceze
si amenințarea din partea psihiatrilor francezi de arestarea cu politia
franceza in caz de schimbare de domiciliu in afara Franței. Mi s-a aplicat un tratament forțat cu
doze ridicate de neurolepticul RISPERDAL injectat timp de un an si
administrat oral sub coerciție după aceea timp de 3 ani pana la
prima ocazie de plecare a mea din Franța in 2013. In fata justiției
franceze, nu am avut acces la un traducător, cazul a fost rapid clasat
si delegat autoritatii doctorilor si a familiei
aflate tot in Franța, aceasta procedura derulându-se in paralel cu o
totala trecerea sub tăcere din partea serviciilor sociale franceze
mandatate si finanțate de statul francez in acest scop, a oricărei
asistente financiare, tăcere neconforma cu misiunea acestora de
informare. Daunele psiho-somatice si financiare
cauzate de acest tratament au fost cuplate de o constanta minare a propriului
moral prin presiunea autoritara a doctorilor si asistenților francezi,
majoritatea daca nu in exclusivitate de confesiune catolica, punctând la
fiecare ocazie, presupuse incapacitati si
handicapuri pe care le-as avea. După internarea mea forțata, fratele
meu, care de fapt de cel puțin 15 ani intr-o
stare cu mult mai grava de afecțiune, a fost si el reinternat sub coerciție
in 2010 la aceeași secție închisa zis ‘protejata’ a spitalului St.
Anne din Paris fiind plasat sub tutela aceleași echipe de doctori, administrandui-se forțat neurolepticul LEPONEX si evitatand de puțin un tratament cu șocuri
electrice cerebrale, la moda in anii 1950, pentru care seful
secției, Profesorul Dr. OLIE, aflat puțin timp înainte de
pensionare, căuta cu convingere si insistenta acordul necesar al parintilor, care inițial erau convinși de eficacitate,
dar care, sub influenta si contr-argumentarea mea
obstinata si salvatoare timp de o luna si jumătate, s-au răzgândit
si au refuzat in final. Este de constatat ca numeroasele analizele
medicale efectuate in aceasta perioada sub coerciția evenimentelor s-au
adeverit a fi a posteriori inutile, ducând la înregistrarea pe suport
electronic a datelor digitalizate ale întregului corp (interior si exterior,
inclusiv partile informațional esențiale
ca creierul si genele), care deci sunt disponibile in Franța, dar nu in
posesia mea. De asemenea este de remarcat ca toate afecțiunile si
leziunile puse in evidenta in persoana mea sunt in mod surprinzător
simetrice sau chiar plasate pe axa de simetrie corporala. Enumar in continuare numeroasele investigații marcante
in 2012 in perioada tratamentului meu psihic: ·
Multiple analize sangvine si de urina ale tuturor parametrilor de
interes, in special cei renali prin spitalizare de o saptamana,
Doua electrocardiograme (ECG). ·
Identificarea prin multiple tomografii, radiografii si a unei scintigraphii final concludente, a unei tumori subrenal-tangente, quasi-simetrice, deci benigne. ·
Doua CT (computer tomographies) ale creierului
sub masca completa aderenta capului, folosind un produs de contrast injectat
venal, in poziție corporala orizontala, de durata de cate o
jumătate de ora cu efecte in final claustrofobice, fata-dos. ·
Cinci CT („scans”) ale întregului corp mai puțin
capul, folosind un produs de contrast injectat venal, in poziție
corporala orizontala, de durata de cate un sfert de ora, fara
efecte claustrofobice. ·
Un PET (Positron-Electron-Tomography)
a întregului corp mai puțin capul, folosind un produs de contrast venal
injectat, in poziție corporala orizontala, de durata de in total o
jumătate de ora, cu întrerupere de 5 minute in interspațiul dintre
inelele independente aflate la
distanta de aproximativ 40 cm, cu slabe efecte claustrofobice. ·
radiografie X de mare rezoluție („scintigraphie”),
folosind un produs de contrast venal injectat, complementara analizei PET, exclusiv
a torsului, folosind un produs de contrast injectat venal, in poziție
corporala orizontala, de durata de doua zeci de minute, fara
efecte claustrofobice. ·
Un MRI (Magneto-Resitive-Immaging), a
întregului corp total imobilizat in tub mai puțin capul, folosind un
produs de contrast venal injectat, in poziție corporala orizontala, de
durata de in total o jumatate de ora, cu
întrerupere de 10 minute in care corpul a rămas nemișcat, perioada
foarte claustrofobica intre cele doua sesiuni, senzație care s-a
amplificat in a doua sesiune, si s-a retractat dificil după terminarea
analizei. ·
analiza genetica exhaustiva (secventare totala)
din doua probe de sânge. ·
endoscopie si o coloscopie, ale întregului
tract digestiv superior si inferior, cu anestezie totala prealabila. ·
deformații si denaturări regulate (pana la înnegrire) ale
unghiilor de la picioare, inexplicabila prin infecții cu fungi in urma
analizelor specifice, cu modificare remanenta a geometriei si consistentei
unghiilor. De asemenea este de remarcat faptul ca in
aceasta perioadă, sub acțiunea stresului condiției coercitive
in care eram plasat, am fumat doua-trei pachete de țigări cu filtru
pe zi. După
internările forțate in psihiatrie din 2009/2010 la Paris,
tratamentul forțat cu neuroleptice, si sechestrarea pe teritoriul
Francez sub amenințarea arestării de politia franceza la orice
tentativa de deplasare in cazul ambilor frați, am decis de unul singur
sa sancționez aceste erori de evaluare obstinate prin care eram obligat sa
suport obligațiile care decurgeau din condiția coercitiva impusa de
legislația Franceza si sa profit din plin de toate drepturile care
decurg din aceasta condiție legala, inclusiv si in special de drepturile
financiare. Ca urmare a faptului ca am achitat conștiincios
cotizațiile sociale si impozitele in perioada șederii mele in Franța,
am decis sa cer pentru mine si pentru fratele meu din partea statului francez
alocația sociala ce se cuvine persoanelor declarate ‘handicapate’
mental, si sa cer atât pentru fratele meu in 2013 cat si pentru mine in 2016
pensia de peste 1500
€ brut, care este garantata in astfel de cazuri de casa privata de
asigurări numita CIPAV (Caisse Interprofessionnelle
de Prévoyance et d'Assurance
Vieillesse), cu sediul in Rue de Vienne nr. 9, FR-75000
Paris, Franța, si la care am contribuit amândoi in total
timp de peste treizeci de ani prin activitatea noastră liberala. După o bătălie protocolara inițial inaccesibila,
procedural complexa si oficial argumentata am obținut pensia la nivel
maxim independent de starea noastră reala deoarece in mod oficial Franța
si Germania ne declaraseră si trataseră cu forța drept
’bolnavi mental’ atât pe fratele meu începând cu 1985/86, cat si pe mine
începând cu 2009/10, in timp ce motivul real fusese in ambele cazuri faptul
ca am preferat sa rămânem naționali romani, neasimilați si
neadaptați, chiar si după trei decade de emigrație. Conform
statutului casei private de asigurări, aceasta pensie va trebui să
ne fie plătită pana la vârsta de 65 de ani oriunde pe planeta,
fiind impozabilă exclusiv în tara in care domiciliem prin evitarea
dublei impuneri. In plus, fiind agasat de excesul de autoritate
exercitat de reprezentații aparatului statal francez in funcții
decizionale asupra mea m-am simțit constrâns sa adopt cetățenia
franceza pentru a fi din punctul de vedere al legislației franceze la
fel de favorizat in drepturi pana la accederea unei poziții echivalente
in privilegii sau altfel părăsirea definitiva a teritoriului francez, cetățenie pe
care m-am străduit sa o înapoiez de la începutul anului 2014, deoarece
i-si îndeplinise scopul impus si pasager. The Defense of
the Thesis and the Departure from Western Europe During this
period of internal opposition to the French state authority, just for the
sake of not abandoning the conceptual scientific work that I had previously
performed, I decided to finalize the French doctoral thesis in 2010 and 2011,
this time satisfying the minimal requirements for obtaining the doctoral
degree and giving up all ambition that the manuscript be worth understanding
by humans. Therefore, I produced proofs that were correct and as minimal as
possible but did not present any abstract view or universal idea, generally
expected to lead the inquiry of any piece of good theory, either in the
thesis manuscript or during the defense of the thesis which took place in
March 2012 at Chevaleret/Paris, nevertheless
passing the examination with highest honours,
because of laying the stress of my discourse on the semantical formalization
of the intuitive notion of resource consumption, which is ubiquitous in both
engineering end economy. This being said, the model of Resource
Orders that I have presented in the thesis did contain an additional original idea,
namely that of enriching resources from the customary discrete (binary) to a
continuous (real) valuation, having as application in mind the numerous
examples of engineering (hybrid system design for instance) and economy
(industrial workflow management for instance). Despite vainly
applying for all positions in Computer Science accessible to me for 1 year in
2012-2013, I could not obtain a satisfying position within the French
society. After four years of forced retention on the French territory, I,
therefore, decided to leave by all means available
to me, and to give up the French citizenship as soon as possible, citizenship
that I had acquired under the procedural blackmail and authoritarian pressure
perpetrated by the French authorities. After
leaving France in 2013 and spending the year 2014 in Germany, I decided in
2015 to resettle in Romania where I was born and had lived my first 20 years,
and to demand of the German state authority in 2016 a certificate of conduct,
that is supposed to contain all registered misbehaviours that are still
recorded of the person in question, only to find out that mine was in fact
completely and absolutely empty, thus in my view exposing the repressive
nature and the legal mockery that the German Law and Order has become during
the last decade, much resembling the similar evolution that was reported from
the USA ever since year 2K. As a consequence
of the above I gave up at the beginning of 2016 the German Citizenship (which
I had acquired in 1993), and returned the German passport (that I had been
given immediately after my emigration from Socialist Romania to Federal
Germany in 1984 because of being considered of German origin in the sense of
the German Constitution) via the German Embassy in Bucharest back to its
issuers, the German state authorities. In 2016 I have equally vainly tried to
get informed via the French Embassy in Bucharest, which did not react to my
information request, about the precise official conditions allowing myself to
give up the French citizenship. After a considerable effort to gather the
necessary procedural information from publicly available internet sources I
finally was able to repudiate the French citizenship in 2017 together with
the allegiance duty toward France that is implicitly supposed to go along
with the citizenship. ******************************************************************************* Din experiențele descrise mai sus am
ajuns cu timpul la concluzia ca am fost supus împreuna cu fratele si chiar
părinții mei in mod crescător la discriminare, persecuție
si in final sechestrare pe teritoriul Franței si al Germaniei sub motive
din ce in ce mai exagerate. Am intenția sa redactez cu timpul pe situl
meu internet www.teodosiu.net,
actualmente situat in Romania, atât memoriile mele sumatorii relative la
emigrația de trei decade (1984 – 2014) in Europa de Vest cat si
planurile mele de viitor, fiind interesat de a colecta reacțiile
lectorilor pe adresa mea de email Redactata astăzi, 6 iunie 2017, la București. Dan TEODOSIU |
*********************************************************************************
Constatări negative
relativ la parcursul familiei mele in Occident |
|
Tari; Perioade |
Constatări negative |
Germania; 1984-1994 |
Împrumuturi de tipul BaföG, fără dobânda, zis sociale, in scopul
finanțării studiilor fraților, care trebuie însa returnate in întregime după studii ca in cazul
fratelui meu, sau pe jumătate din motive de excelenta in studiu, ca in
cazul meu. |
Studii autodidacte ale fraților,
condiționate de nivelul mediocru al sistemului universitar, in
particular al corpului de învățământ care este in general
descalificat, avansat in vârsta si lipsit de interes dar pretențios
relativ la satisfacerea propriilor criterii de evaluare conform unui sistem
incomprehensibil in unele cazuri patente, precum si nerecunoașterea
calității cunoștințelor, in particular științifice,
cu care am plecat din mediul universitar de elita roman. |
|
Angajări in domeniul
public si privat ale fraților, cu mult sub-remunerate in raport cu
calificarea, prin care se profita de cunoștințele studenților
deja formați, sistem care se extinde in mod consecvent la lucrările
de studiu si master dirijate de comun acord intre public si privat care
ascund in realitate un furt intelectual la adresa studentului. |
|
Interacțiune științifica
discriminatorie asupra fraților in comparație cu etnicii exclusiv
germani sau consorții acestora precum si tentative de intimidare cu
scopul ejectării din sistemul de învățământ
si cercetare public in cel privat. |
|
Aducțiuni ale fratelui
ca de exemplu fumatul a 1 pachet de țigări pe zi si consumul
regulat de bere blonda, precum si alterări somatice excesive in raport
cu vârsta ca de exemplu scăderea masei musculare, început de obezitate
si calviție timpurie. |
|
In cazul fratelui:
Internarea psihiatrica coercitiva in Franța in 1985, si forțata si
repetata in secții închise in Germania in 1986, si drogare cu
neuroleptice dure de tip HALDOL administrate prin coerciție timp de o
luna pe cale injectabila, si de tip SEMAP administrate timp de opt ani pe
cale orala prin coerciție. |
|
Dependente psiho-somatice ale mele ca de exemplu fumatul, precum si
probleme somatice excesive in raport cu vârsta ca de exemplu scăderea
masei musculare, început de rahitism, cearcăne adânci si negre,
scăderea capacitaților vizuale si calviție parțiala
timpurie. |
|
Franța; 1993-2016 |
Achitarea de credite private
contractate de părinți in timpul studiilor fraților in Germania,
acordate numai la dobânzi prohibitive de peste 15 %, care spre interesul însuși
si tacit al băncilor derapase in supra-îndatorarea părinților. |
Angajări ale fraților,
sub-remunerate in raport cu calificarea, si chiar munca la negru, atât in
domeniul public cat si in cel privat, pentru susținerea financiara a
părinților, si impozitare incomprehensibila, excesiva si derapantă pe munca numita activitate liberala,
organizata si efectuata in regie proprie de familie. |
|
In cazul fratelui: Adicțiuni in raport cu vârsta ca de exemplu consumul
de cafeina in cantități impresionante (1 cana pe zi), fumatul a
pana la trei pachete de țigări pe zi si consumul regulat de bere
blonda timp de 20 de ani; Alterări somatice importante, fără
cauza constatabila, ca de exemplu creșterea greutății
corporale, formarea de cearcăne, calviție aproape totala si albirea
timpurie a parului. |
|
In cazul meu si a
tatălui meu: Studii autodidacte si cercetări izolate condiționate
de animozitățile si luptele intestine generalizate din sistemul de
învățământ si cercetare, luarea de poziții oarecari, sau chiar mai rău stabilirea de relații
preferențiale, implicând riscul unei interpretări false a propriei
atitudini, si deci urmata de sancțiuni. |
|
In cazul meu: Abuz de funcție
si abuz de autoritate cu scopul exploatării științifice si a
furtului intelectual care exercitata atât in activitatea publica, in cazul
meu si al tatălui meu, cat si in cea privata, in cazul meu si a fratelui
meu. |
|
In cazul meu: Adictiuni in raport cu vârsta ca de exemplu consumul de
cafeina in cantități impresionante (1 cana pe zi), fumatul a pana
la trei pachete de țigări pe zi si consumul regulat de vin roșu
timp de 17 ani; Accidente suspecte ca de exemplu o discopatie lombara parțial
invalidanta; Alterări somatice importante, fără cauza
constatabila, ca de exemplu dureri acute de stern si mandibula, înnegrirea si
căderea unghiilor, dereglarea sistemului hormonal tiroidian, creșterea
mare a greutății corporale, formarea de cearcăne întinse,
adânci si negre, calviție avansata si albirea timpurie a parului.
Probleme somatice ca de exemplu deteriorarea circulației sangvine si ușoara
flebita. |
|
Internarea psihiatrica forțata
in secție închisa numita ‘protejata’ a mea respectiv a fratelui in 2009
respectiv 2010, si drogare cu neuroleptice dure de tip RISPERDAL, respectiv
LEPONEX, administrate timp de un an, in cazul meu pe cale injectabila cu forța,
in cazul fratelui meu pe cale orala prin coerciție, iar apoi ambilor
timp de trei ani pe cale orala prin coerciție. |
|
Investigații si analize
somatice repetate si/sau extreme prescrise familiei de către medici,
dovedite ulterior a fi inutile, si cauzând o teroare psihica si o supunere
artificiala fata de corpul medical, in cazul meu particular de exemplu prin
tomografii si Electro-Encefalo-Grame
(EEG) ale creierului, si cu excepția fratelui de exemplu prin analize
genetice sau sangvine si Radigrafii-Magneto-Nucleare (RMN) ale corpului. |
|
Germania si Franța; 1984-2016 |
In cazul fratelui, ieșiri
zilnice si programate la local si discuții cu localnici in scopul întreținerii
de relații zis sociale, ocupație cu profit social redus pentru
frate si spre subvenția economiei locale: in Germania (1984-1993) ieșiri
la ’Kneipe’ si discuții cu mitocani germani (simpletons); in Franța (1995-2015) ieșiri la ’Café’ si discuții cu palavragii francezi (smalltalkers). |
In Franța:
Desincronizări, congestii, incidente, accidente si greve in circulația
cu trenul, RER-ul, metroul si mașina, care
cauzează in programarea la ore fixe întârzieri recurente, deflectări de la parcursul inițial si in final
la chaos, care cauzează la rândul lor efecte similare in programul de
viața al utilizatorului de mijloace de transport, atât publice si cat si
private. |
|
In Franța: Achiziționări
crescător adictive de bunuri si servicii
inutile (over-consumption) si supra-cheltuire
(over-spending), cu scopul imaginar al
integrării sociale dar efectul real al subvenționării
economiei locale. In cazul tatălui meu in principal relativ la obiecte
de consum in supermarkets, in cazul mamei mele in
principal relativ la obiecte de lux in boutiques,
si in cazul ambilor relativ la servicii artizanale, cu toate supra-evaluate
(over-evaluated) ca raport calitate/preț fata
de Romania. |
|
Deflectarea de la accesul la drepturi si profituri informaționale ale
familiei, cu impact asupra propriei stări financiare sau medicale, care
decurge din condiția redusa a imigrantului la care am fost supuși
atât de stat cat si de societate in ciuda posesiei cetățeniilor
autohtone. |
|
Germania; 1989, 1994, 2006, 2014 |
Controlul rasterizat (comandat automat) pe strada sau chiar
acasă de către forțele de ordine (sub suspiciunea de atitudine
subversiva) care au culminat cu acțiuni excesive violente ale forțelor
de ordine publica si privata asupra mea, si supunerea mea la examinări
exagerate si coercitive ca de exemplu luarea de amprente sau scan-ul de iris care se aplica in genere doar in cazuri
extreme. |
Franța, 2004/5; Germania, 2014/5 |
In cazul meu in Paris/Franța
si Stuttgart, Frankfurt, München, Berlin/Germania: Părăsirea
domiciliului personal compulsiv condiționata
de programul de viața repetitiv si adictiv, si
cazarea in hoteluri si consumul in restaurante din ce in ce mai scumpe cu
scopul neatins al vizitării unor obiective profesionale sau turistice
locale, in contra intenției spre propria dauna materiala si spre
profitul economiei locale. |
|
27
June 2017 |